O zi cu ghinion soft

Jump to Comments

Chiar dacă “i-am ordonat” alarmei să mă trezească la 7.30, aceasta şi-a făcut de cap şi m-a lăsat să dorm mai departe. M-a trezit telefonul redactorului…

Ies la balcon… incredibil! aceeaşi imagine pe care am văzut-o în fiecare zi din săptămâna trecută, doar că puţin mai verde. M-am întristat… Mă doare gâtul - aaa, e de la berea de ieri, care era tare-tare rece. Am nevoie de un ceai cu lămâie… Încă mai sunt obosit după deplasarea de ieri, la Floreşti (aproape toată ziua flămând)…

Îmi aduc aminte că, chipurile, azi trebuie să susţinem teza de licenţă (susţinerea preventivă). O-f-f-f, altă bătaie de cap. Care teză? care susţinere la ora asta?! E trecut de 9 şi eu încă sunt în casă…

Mă încalţ. Am uitat să i-au cheile din cealaltă genată, mă descalţ, iau cheile, mă încalţ. Ies afară… Fuck! Am uitat să-mi pun fularul la gât. Ladno, nu mă mai întorc, poate n-o să-mi fie aşa frig! Am 100 de lei, dar trebuie să mă duc cu microbuzul. Nu cred că o să aibă rest şoferul. Trebuie să-i schimb… Sper că vânzătoarea din magazinul din faţa blocului o să aibă la ora asta măcar 2 de 50… H-u-u! măcar o veste bună - are! Îmi dă chiar una de 50, 2 de 20 şi una de 10 Plec mai departe, alene, parcă am un sac în spate.

Lângă lăzile de gunoi din spatele blocului, sunt mai mulţi câini. O să aibă cine mânca două felii de pâine cu două pârjoale (pe care le uitasem încă de vineri în geantă. Le luasem cu mine ca să le mănânc, chipurile, după antrenamente)… Ia’ câini proşti! Se alintă. Treaba voastră!

Măcar bine că microbuzul e gol. Nu stau în picioare… La facultate toţi merg dintr-un capăt în altul al coridorului… De când n-am mai văzut imaginea asta…îmi pare chiar că e străină… Dna Stepanov îmi zice ca să vorbesc cu şeful catedrei dacă nu cumva el mi-i conducătorul ştiinţific. “Aşa, Ion Surdu, stai să mă uit… Nu, tu eşti la dna Stepanov. “Jurnalistul între cenzură şi autocenzură” e tema ta, da?” Da… bun, mersi. Dna Stepanov, n-aţi scăpat de mine … Îs tare fericit, pot să vin săptămâna viitoare (luni sau marţi). Am plecat…

Unde să merg? acasă? Cred că da. Nu mă simt prea bine… Trebuie să trec pe la farmacie să-mi cumpăr Travisil. Chiar dacă e 13,60, vânzătoarea îmi cere 14 lei. Dacă spuneţi singuri… n-am când mă sfădi pentru 40 de bani, că troleibuzul e în staţie deja…

Am băut un ceai, am mâncat ce-am găsit în frigider… Mă duc să mă culc puţin… Trebuie să termin teza mai în seară…

3 Comments

Filed under personal