Reportaj fotografic de la Zoo-park

Jump to Comments

Era o zi frumoasă ieri. Mult soare. Chiar frigea. Păcat să stai în casă. O plimbare la Zoo-park nu strică. Adică nu e cea mai rea opţiune. Zis şi făcut. Am luat prânzul şi… am plecat. Cam cu întârziere, dar ce să-i faci! Mă scuzaţi fraţilor că m-aţi aşteptat oleacă.

La umbră mă aşteptau Ivan (sau Ion Sorici, prieten, coleg de facultate) şi Tania (sau Tatiana Barburasî, prietenă, colegă la aceeaşi facultate).

După o gură de aer, am pornit la “vânat” animale.

Numai că unele dintre ele, animalele, n-au prea vrut să iasă să întâmpine oaspeţii (destul de mulţi), ascunzându-se care şi pe unde. A-a-a, eu am uitat, ieri a fost 1 mai - Ziua Muncii - şi probabil îşi făceau curat prin cuşti. Doar e Ziua Muncii, şi nu se cade să lodăreşti în aşa zi

Primul popas - la vultoor. (Nu, nu la Vultoor, dar la vultoor ). Şi nici la cel de la Başcalia . Staţi liniştit.

I-am surprins pe colegii lui făcând “crosuri aeriene”.

Deşi se aflau după gratii, se simţeau atât de liberi! pe când noi, aflându-ne la libertate, suntem atât de limitaţi…

Cămila a stat tot timpul aşa cum o vedeţi în fotografie.

Parcă era o statuie de lemn. Nici nu respira.

Totuşi, era tare blândă (poate din cauza că nu a scuipat în stânga şi dreapta, deşi, în acest caz, ar fi arătat mult mai amuzantă )

Parcă era o “gospodină” care stă toată ziua în faţa televizorului şi se uită la telenovele

Am ajuns şi pe la “trecerile de pietoni” sau… cum se mai spune în popor… Zebre

Specificul acestor animale constă în aceea că… atunci când plouă, varul nu dispare, spre deosebire de “fiinţele” celea de pe carosabil.

Leoaica privea îngândurată… se gândea probabil la Simba al ei

Blândeţea din ochii ei nu se descrie, ea se simte… însă această blândeţe ascunde, totodată, şi o doză mare de responsabilitate junglică.

M-o-r-r-r şi nu mai moare…

Dar poate să te omoare…

Era ora prânzului, de aceea arată aşa nevinovat ursul

Doar n-am venit degeaba aici

Leopardul nu vroia nimic.

Doar lăsat în pace…

Cea mai vioaie “animală” era maimuţa lui Jim Carrey, din comedia “Ace Ventura”. Deci, are deja şi un nume - Skype

Alături stătea mătuşa lui Skype - Makuna Matata :))

Aceasta îi făcea concurenţă democratică cămilei (scuze pentru cacofonie) în ceea ce priveşte numărul mişcărilor

Aici, excursia prin jungla moldovenească de la Botanica se încheie. Până ajungem la poartă ne odihnim puţin… Iar eu îmi aduc aminte de o vorbă - “Aşa am mai obosit în concediu’ ista. De-aş ieşi mai repede la serviciu să mă odihnesc oleacă”

Iată-ne ajunşi acolo de unde am pornit… Semn că pământul se învârteşte, că istoria se repetă şi că “moartea succede vieţii, viaţa succede la moarte / alt sens n-are lumea asta” (M.Eminescu - “Epigonii”).

În drum spre casă, am cumpărat primul număr al revistei AXA, să văd ce reprezintă. Am reuşit chiar să o parcurg puţin. Pare ceva interesant…

THE END…

2 Comments

Filed under personal, poze

Tags: zoo