nişte cuvinte de pe strada Tudor Vladimirescu…

Lumini ascuţite mă urmăresc. Mă înţeapă. Mă ard. Fug orb, dar mă împiedic … de o taxatoare

o întrebare nevinovată…

De ce există ochi pe care atunci când îi vezi, te duc într-o altă lume, unde eşti numai tu şi ei, iar în lumea reală te lasă singuri?

"Schimbările din şi de lângă noi" (+ bonus - poezia "Metamorfoze")

Când încerci să arunci o privire în urmă, măcar cu un an, nici nu-ţi vine să crezi câte schimbări s-au produs. Chiar dacă îţi pare că acest an a trecut în câteva clipe… clipe insuficiente pentru atâtea schimbări. După ce primii doi ani de facultate au trecut cu atâta intensitate şi „romantism”, acum am ajuns [...]

Primăvara de azi şi prima întâlnire cu 3 bloggeri

Azi am avut impresia că a venit primăvara. O zi frumoasă, cu destul soare, un vântuleţ care te gâdila puţin la urechi şi, în sfârşit, fără fular la gât :D… Totodată, m-a apucat o frică. O frică de faptul că se apropie această primăvară. O apropiere care semnifică trecerea timpului. Trecerea timpului care înseamnă sfârşitul [...]

Fără diacritice la început de an…

Focul din mine inca mai arde… Chiar daca ninge cu fulgi mascati si nu te vad, eu te simt. Dar e o simtire artificiala… totusi e simtire…Focul vrea sa se stinga, dar e atat de puternic… Mocneste, dar nu se stinge…Frige… Ninge peste el, dar degeaba. Nu au nicio putere acesti fulgi. Am imresia ca [...]

Eu stau în mijlocul la… nicăieri

Eu stau în mijlocul la… nicăieri… Aştept ceva, dar nu ştiu ce. Adică ştiu dar poate nu ştiu unde să stau. De aceea mă duc într-o parte… apoi în altă parte. Degeaba… până când.
Vântul e rece… foarte rece, şi e bine. Nimeni nu e în jurul meu, doar fulgi şi omăt. Nimic nu e în [...]

n-am ce face…

sunt obositin casti se aude o melodie care nu-mi place, dar nici nu o schimbpentru că… nu ştiu de ce.fac totuşi un efort, chiar dacă nu-i mare, şi schimb postul.Îl aud pe Emilian Galaicu Păun, la Radio Europa Liberă, dar,din cauza zgomotului (provocat de troleibuz) nu înţeleg aproape nimic.dar, nu ştiu cum, mă văd personajul [...]

fugit irreparabile tempus…

Stau în ultimul timp şi mă gândesc la timpu’ ista de care depindem cu toţii… cât de repede trece, fuge pe lângă noi, cei care rămânem fără replică, poate cu una banală, spusă automat.Peste 3 săptămâni vine anul 2008…nici n-am observat bine cum au căzut frunzele de pe copacidar am prins o imagine…
continuare…

unii par ridicoli

e târziu…mi-i somn, dar nu vreau să mă culc.în boxele de lângă compul meu sună piesa Prieten de drum,de gândul mâţei…pe zi ce trece tot îmi dau seama că nu trebuie să am încredere în nimeni…şi cred că am dreptate…azi am aşteptat vreo 40 minute microbuzul 107. ce mă mai enervează această rută - [...]

Fără diacritice… la sfârşit de toamnă

In prima zi a ultimei luna de toamna a venit, pe “nepoftite”, o ploaie… surprinzatoare.Sa fie un semn ca se asteapta ceva surprinzator, neasteptat? Nu stim…Cert este ca in viitorul aproapiat se va intampla ceva (nu neaparat ceva rau). Ce va fi…nici eu nu stiu… vom vedea la timpul potrivit!
continuare…